si... doare

e dureros cat de putine lucruri mai avem sa ne spunem. Eu tac... tu taci si tacerea ridica un zid rece intre noi! privindu-te, ma intreb... oare cine esti staine? intelegi? te numeste strain... femeia care ti-a facut cafeaua in ultimii doi ani si te suna seara sa te certe ca nu mai ajungi acasa... Mana ta blanda care-i mangaia sanul... acum e straina! te privesc in timp ce pleci si... nu inteleg ce simt o parte din mine striga disperata sa ramai, dar cealalta ii astupa gura... stiu ca te-am pierdut si... doare!

menta...si ochii tai

stii de ce menta?
pentru ca tie-ti placea menta... si pentru ca e tare asa cum tare e si imbratisarea ta si verde asa cum ti-s ochii. Mai tii minte cat ne-am certat intr-o dimineata pe tema asta? Tu spuneai ca ai ochii caprui, ca asa au trecut astia si-n pasaport, dar eu ii vedeam asa de verzi! Cred ca ochii tai sunt schimbatori, sunt verzi numai atunci cand ii privesc eu, sunt verzi ca si menta... si cat de mult iti placea menta...